RO
Cu Nicu, tatal lui Mario, incercam sa stabilesc sedinta foto cam de o saptamana, vremea ploioasa, joburile care ne streseaza, toate complotau parca impotriva noastra si ne incurcau planurile. Intr-un final am hotarat noi, ca ziua de luni, daca o luam prin surprindere, asa pe neasteptate, ar putea sa ne ofere cam tot ce aveam nevoie, adica zambetul soarelui dupa care tanjeam de atata vreme si ceva relaxare pe la locurile de munca (luni sefii dorm ceva mai mult, obositi dupa weekend).
